Și credeți voi că-i trece brusc redneck-ului prin minte? ah, nu! nu un glonte, era bine dacă ar fi primit niște plumbi în creier, ar fi avut și mintea lui niscaiva greutate ... dar nu, el virează brusc stânga, să treacă pe banda mea. Care prioritate, semnalizare, asigurare și alte cuvinte pentru fraierii dispuși să respecte reguli de circulație? de unde atâta profunzime la redneck-ul gazist sau petrolist (ca-l vazusem mai devreme iesind din curtea Romgaz)?

Îmi dau și eu cu presupusul: omul e clar tâmpit și și-a făcut socoteala că dacă el cu ditai gipalăul se bagă, e musai să-i fac eu loc, că doar n-o să-mi zdrelesc eu bunătate de mașină pentru prostia lui. Socoteala lui s-a dovedit a fi corectă, bag o frână de zile mari de trezesc ABS-ul din adormire și-i trag nesimțitului un claxon, ca să știe că m-am gândit duios la mă-sa și la procedura prin care el ar putea fi reintrodus în gaura fetidă din care și-a făcut apariția în lume.

Fază la care el, adică omul cu musca pe căciulă, scoate mâna pe fereastră și-mi arată un deget ghiulghiuliu. Pă' bine bă' infectule, tot tu ăla cu degetu'? în loc să zici „scuze, nene, mulțam că mi-ai dat voie să mă bag ca un idiot”, tu scoți ghiulu' pe fereastră, dimpreună cu degetul aferent?

În fine, m-am liniștit repede amintindu-mi că e plină nația de măgari proști, nimic nou sub soare. Și doar mai știm și că prostu' nu-i prost destul dacă nu-i și fudul!

Adevărata mare problemă e că omul ăsta votează! pe mici și bere, „catindați” după chipul și asemănarea lui: grobieni ariviști cu ghiuluri (sau șuvițe) ... Și ca el, mulți alții. Ei sunt adevărata problemă a României!

Esti un capitalist convins, dar cu o oarecare nuanta tragica. Stii ca oaia e in final mancata. Dar pana la finalul tragic, care oricum se intampla oricui, o duci bine. Esti intr-un tarc, cu apa rece de baut zilnic, ti se vorbeste frumos, te simti respectat. Blana, cu care oricum nu ai ce face, ti se taie la intervale regulate. Aproape ca ai impresia ca esti liber si iubit. Asta pana ti se sterge blogul de pe server si esti facut drob pentru ca ai spus ceva nepotrivit.

Lăsând deoparte faptul evident că nu mi se potrivește nici un fel de șef sau „tutore”, testul în sine e de-a dreptul funny, ca să nu mai vorbim de rezultat:

... chestie la care am ajuns citind blogul Lămâiei, se pare că ea s-a încadrat perfect in patternul din real life.

Poate că și eu!

Îmi place la nebunie softuleţul ăsta „lite” şi foarte versatil, dar trebuie să admit că nu sunt chiar într-o zodie foarte inspirată, HTML-wise.

Bear with me, please!

Mai apoi, s-a transformat într-un fotoblog preţ de vreo 3 ani, cu o „masă critică” de vizitatori permanenţi, cărora le mulţumesc pentru companie şi suport. Iar dup-aia pauză ... pauză de planning, pauză de lipsă de timp (bad time management), pauză din lipsă de chef (shit happens!) şi-uite-aşa a trecut un an jumate de ... nimic.

Dar nu-i bai, I'm back! Încet, încet, voi (re)face acest jurnal, împreună cu tot ce mi-am dorit să adaug la el de-a lungul anilor. De unde şi motto-ul blogului, în traducere din latină: voi găsi o cale sau voi inventa una!

Aşa cum orice călătorie începe cu un prim pas, ea (călătoria) se reia cu un al doilea (treilea, patrulea, x-lea) pas, după o escală muuult prea lungă prin meandrele concretului.

În consecinţă, schimbările vor fi dese şi radicale, începând cât de curând chiar cu macheta sitului. Sugestiile şi reclamaţiile sunt binevenite, cu condiţia să fie civilizate.