Despre ozonoterapie

Ozonoterapia

Înca de la sfârsitul secolului 19 s-au observat proprietatile bactericide ale ozonului si posibilitatea dezinfectarii apei. La începutul secolului 20 au aparut primele aplicatii practice în domeniul purificarii apei, care au continuat pâna în zilele noastre, atât pentru apa potabila cât si pentru piscine, cu avantajul aparitiei la nivelul apei a mult mai putine reziduuri toxice decât în cazul clorinarii. Astfel de reziduuri toxice pot fi bromatii, în cazul în care apa expusa purificarii cu ozon contine cantitati mai mari de ioni de brom.

În aceeasi perioada, sfârsit de secol 19 început de secol 20, au aparut si primele aplicatii terapeutice ale ozonului, initial pentru stari infectioase, ulterior în rani si gangrene, mai ales în timpul primului razboi mondial, precum si în terapia cancerului, diabetului, gutei, tuberculozei, sifilisului.

Utilizarea pe scara larga a ozonoterapiei în practica a avut o dezvoltare semnificativa în Germania în ultimii 50 de ani, odata cu aparitia generatoarelor de ozon performante. Pâna în anii 60 administrarea ozonului avea loc intrarectal, intravaginal, injectabil local, prin aplicari locale de ulei ozonizat sau chiar prin inhalatii.

In aceeasi perioada Dr. Hänsler din Germania breveteaza primul generator de ozon care produce amestecuri dozate de ozon cu oxigen pentru uz medical, model aflat la baza generatoarelor moderne de azi Ulterior a fost propusa utilizarea autohemoterapiei, în care se realizeaza ozonizarea sângelui în circulatie extracorporeala, punându-se astfel bazele ozonoterapiei moderne.

Iata un parcurs istoric de peste 100 de ani în care, desi cu anumite perioade de pauza, utilizarea ozonului în folosul sanatatii a prezentat o evolutie ascendenta. Tarile cu traditie în acest domeniu, în care s-au efectuat si cercetari serioase sunt in primul rând Germania, dar si Franta, Italia, Rusia, Spania si altele, precum si Statele Unite ale Americii.

Aceasta din urma se afla în prezent într-o perioada incerta în ce priveste ozonoterapia care, desi aprobata de FDA, este acceptata oficial doar în parte din statele americane.

În ultimii ani ozonoterapia si-a facut cu succes intrarea si în România. Desi numarul cabinetelor care o practica este în crestere la noi, se pare ca beneficiile acestei terapii sunt înca insuficient cunoscute atât de catre medici cât si de catre pacienti.

Ca orice terapie insuficient cunoscuta si ozonoterapia este usor controversata, un motiv în plus sa trecem în revista mecanismele de actiune cunoscute ale ozonului, modul în care acesta se administreaza în prezent si beneficiile pe care le poate aduce în diferitele afectiuni.

Asadar mecanisme de actiune! Da, este primul lucru pe care orice medic îl întreaba despre o metoda terapeutica. Ca si în cazul majoritatii substantelor farmaceutice dar si a altor terapii, timpul a adus si probabil ca va aduce în continuare noi si noi informatii despre felul în care actioneaza.

Ceea se cunoaste aproape de la început despre ozon este efectul sau germicid, extins asupra bacteriilor, fungilor, parazitilor si virusilor, pe care îi inactiveaza. Acest efect este util mai ales în administrarile locale, uneori si în cele sistemice.

Un alt lucru cunoscut este ca cedeaza foarte usor oxigenul si prin asta poate ameliora mult oxigenarea sângelui, mai ales la nivelul hematiilor, care ajung sa transporte mai mult oxigen la tesuturi si devin mai flexibile. În acest fel, prin administrare sistemica, procesul devine foarte util pentru zonele afectate de ischemie care în urma terapiei cu ozon ajung sa fie din nou perfuzate. Mai mult, acest fenomen realizeaza o preconditionare a teutului ischemizat care reduce riscul complicatiilor în caz de reperfuzie.

Rezultate favorabile se obtin astfel în arteriopatia obliteranta a membrelor inferioare, micro si macroangiopatia diabetica precum si alte afectiuni caraterizate prin ischemie.

O aplicatie interesanta a acestui fenomen este terapia pacientilor oncologici. Se stie faptul ca la nivel tumoral apare o hipoxie celulara care este responsabila de activarea angiogenezei la acest nivel. Ozonoterapia sistemica este capabila sa amelioreze oxigenarea tesutului tumoral ducând astfel la inhibarea angiogenezei cu posibilitatea reducerii capacitatii de crestere a tumorii.

Cercetari mai recente au relevat efectul activator al ozonului asupra sistemelor antioxidante ale organismului. Desi puternic oxidant, administrat în cantitati mici  în amestec strict dozat cu oxigenul, ozonul declanseaza cascada enzimelor antioxidante la nivel intracelular, cu rezultat final în favoarea reactiilor antioxidante. Fenomenul este utilizat în terapia bolilor degenerative si prevenirea complicatiilor legate de îmbatrânire, find astfel considerat o resursa antiageing si cosmetica – riduri, celulita, varice. În domeniul cosmetologiei este util si efectul direct lipolitic al ozonului, care poate fi injectat local în zonele cu celulita.

Efectul de activare a sistemelor antioxidante este responsabil si de ameliorarea calitatii vietii si a capacitatii de lupta a pacientilor oncologici. În urma ozonoterapiei acestia ajung astfel sa suporte mai bine chimioterapia si radioterapia, ale caror efecte terapeutice sunt potentate de catre ozon iar efectele lor secundare sunt reduse.
Un alt efect surprinzator si descoperit relativ recent, în anii 90, este cel de activare a celulelor imunocompetente si declansare a unei întregi cascade imunitare, cu activarea interferonului si altor citokine.

Beneficiile se extind astfel asupra patologiei marcate de imunodeficienta, hepatite virale, infetii herpetice, oncologie. Ce este interesant este efectul dependent de doza la nivelul sistemului imunitar. Activarea imunologica se obtine la doze scazute de ozon pe când la doze crescute se obtine un efect imunosupresor, extinzând astfel aplicabilitatea asupra patologiilor autoimune: artrita reumatoida, lupus, psoriazis.

În general efectele medicale cunoscute ale ozonului asupra organismului converg si se combina în cazul majoritatii patologiilor care beneficiaza în prezent de acest sistem terapeutic. Imunostimulator sau imunosupresor, antiinflamator, germicid, antiischemic, antioxidant, detoxifiant, lipolitic, sclerozant.

Ceea ce trebuie retinut este ca exista protocoale standard de terapie, stabilite de organizatii internationale de ozonoterapie si care sunt respectate de toate cabinetele în care se practica acest sistem. Materialul administrat consta întotdeauna într-un amestec de ozon si oxigen cu concentratii de ozon admise între 1-100 µg/ml, furnizat de catre aparatele generatoare de ozon dotate cu sisteme computerizate de control. Ozonul este produs din oxigen medical, stocat în butelii de oxigen standard. Concentratia si cantitatea administrata se alege conform protocoalelor internationale, ca si calea de administrare.

Caile de administrare acceptate actual sunt locale si sistemice. Administrarile locale constau în expunere la atmosfera ozonizata tn saci speciali, infiltratii subcutanate, perilezionale în plagi si ulcere, periarticulare sau chiar intraarticulare. Exista chiar si posibilitatea administrarii intradiscale în hernii de disc.

Administrarea intrarectala prin insuflatii are dublu efect, local si sistemic. Efectul local are loc la nivelul zonelor penetrate imediat de amestecul ozon-oxigen, cu eficacitate în proctite, colite. Efectul sistemic se obtine prin absorbtia ozonului la nivelul circulatiei rectale si difuzarea lui sanguina.

O cale de administrare sistemica larg folosita este autohemoterapia majora. Aceasta implica utilizarea unui sistem special de circulatie extracorporeala în care o cantitate de sânge de 50-150 ml este prelevata dintr-o vena periferica prin vacuum într-un flacon conectat si la generatorul de ozon. În acest flacon amestecul de ozon-oxigen este rapid dizolvat în sânge având solubilitate foarte ridicata dupa care se trece la a doua faza, în care sângele ozonizat este reintrodus în sistemul sanguin prin aceeasi punctie prin care a fost prelevat. Procedura este aseptica si este larg folosita în cazul patologiilor sistemice, degenerative, oncologice, autoimune sau imunodepresive.

Cai de administrare topice includ si aplicarile externe cu ulei ozonizat, util în dermatologie, precum si consumul intern al apei bidistilate ozonizate, cu eficacitate în gastrite, inclusiv asupra Helicobacter pylori.

Sunt respectate normele de asepsie si antisepsie precum si normele de manipulare a ozonului, cu evitarea eliberarii inutile în atmosfera, ventilatia încaperii, descompunerea ozonului rezidual cu ajutorul sistemelor catalitice din dotarea generatorului.

Este bine sa fie cunoscut si faptul ca exista câteva contraindicatii ale ozonoterapiei, acestea fiind prezenta hipertiroidiei, sarcinii, hipertensiunea arteriala severa necontrolata, infarctul miocardic recent, deficitul G6PDH.

... citeste mai mult; principalele afectiuni în care ozonoterapia si-a dovedit eficacitatea

Ne găsești aici:

Telefon: +40751540854

Str. Dr. C. Ciugudeanu nr. 2

Târgu-Mureș

Harta
Clic pe imagine pentru Harta Google

Indicații de orientare